Disclaimer: Poza e dintr-o zona temporala apropiata de "scrierea" din jurnal - nu are nici o legatura cu povestea :) Despre (over)thinking vs doing si despre inceputurile coaching-ului pt mine "Se pare ca de o vreme incoace ma tot urmareste mesajul asta: nu mai fi receptor, fii actionar! (ioi, parca in engleza suna mai bine :))) Don't just be a receiver, be a do-er. Azi iar am primit mesajul acesta - am deschis, ca niciodata, sectiunea de mailuri de la diverse site-uri din Gmail, si, cam dintr-o suta de mailuri, mi-a atras privirea o sugestie de video de la Marie Forleo, cu titlul (aprox) "How to find your real passion?". O intrebare care ma framanta de ceva vreme. Video-ul scurt - aprox 5 minute, dar efectiv sunt uimita de continut, de mesaj, astfel ca la 1:44 opresc, ca sa-i pot impartasi la cald Roxanei :). Si care era mesajul care m-a bulversat chiar asa? Don't just THINK about what you're passionate, DO that! Trebuie sa actionezi, sa faci efectiv, sa incepi ceva, de undeva, doar asa iti vei da seama, vei simti daca te intereseaza cu adevarat, daca te pricepi sau macar ai sanse sa te pricepi, sau poti trece la urmatoarea incercare. Am avut si o revelatie care s-a transformat intr-un citat din mine :))) "Nu cred in coincidente. Ele sunt doar raspunsuri ale Universului la intrebarile mele". Asa ca, am zis ca de prea multe ori si din prea multe locuri diferite am primit mesajul acesta astfel incat sa-mi permit sa-l mai ignor. As putea. Sa-l igonor adica. Dar tot pe mine ma pacalesc, nu pe altcineva. Pe mine ma "fur", ma sabotez, imi incetinesc evolutia, cresterea. Deci nu are nici un sens sa o fac. Am citit o data, pe ceva blog (cred ca am si acum articolul salvat in bookmarks) o chestie despre cum oamenii inteligenti au sanse mai mari sa nu reuseasca nimic fata de cei mai putin "scoliti". Ideea de baza era fix asta: gandec prea mult, analizeaza prea mult, toata actiunea are loc in capul lor si tot acolo moare. Nu apuca sa se concretizeze nimic, macar sa ii dea o sansa concretului sa existe. Pe cand ceilalti, mai putin "intelectuali", ganditori si mai mult pragmatici si gata sa-si asume riscuri, sa faca ceva... ei bine, ei castiga cam de fiecare data fix de asta: FAC! Evident mai si rateaza, dar invata din fiecare experienta exterioara. Nu prea ai ce invata din experientele imaginate ... poate intr-o mica masura totusi, dar, baza e in ACTIUNE, exersare, incercare, eroare, ajustare, reincercat, nu trebuie neaparat sa respecte ordinea asta, dar, Alina, intelege o data - FA chestii, nu le mai analiza atata, nu iti mai pune piedici singura, nu renunta acum! Nu stiu sigur de ce mi se pare asta o revelatie atat de mare acum? Daca stau sa ma gandesc bine, intotdeauna am cam incercat ce m-a interesat, chiar daca nimic nu s-a concretizat in ceva wow! Si totusi, mergand putin mai departe cu analiza (see what I'm doing here?:))) ) chiar si in aceste incercari ale mele de a face diverse chestii (croitorie, masaj...), tot am implicat prea mult ganditul si mai putin actiunea. La masaj - am studiat ce multe feluri sunt, ce tipuri de uleiuri, de manevre, de efecte, etc. E drept ca la asta am renuntat din cauza ca nu se imbina deloc cu jobul full time. Cu masina de cusut, am aflat despre tot felul de unelte ajutatoare, de tipare, mi-am cumparat tot felul de reviste cu tipare, imaginandu-mi ca voi face haine pt copii :). Am pierdut puternic din vedere faptul ca ca se pot face lucruri minunate cu o masina supersimpla, ca cea de pe vremea bunicii, ca nu iti trebuie investitii de milioane in chestii ajutatoare, pe care oricum nu prea stii sa le folosesti. E suficient sa te apuci sa faci! Sa nu astepti sa-ti iasa perfect din prima! In fine, asta e ideea! Care e problema, de ce m-am blocat in prea multa receptare de informatii si prea putina actiune? Pentru ca nu stiu ce sa fac :)) Mi s-a spus sa scriu (blog, something like that). Despre ce? Ma napadeste teama cand ma gandesc ca altcineva ar putea critica/judeca in vreun fel ceea ce scriu.... ooooh - multa acceptare si letting go am de facut la treaba cu teama asta (si cu altele). Ma tot tenteaza ideea de coaching... O fac intr-o oarecare forma, neoficial, la servicici, si am feedback ca e bine ce fac :). Ma gandesc totusi la o specializare oficiala... hmm, apoi iar ma gandesc ca ce ar fi sa nu mai gandesc atat si sa fac ceva, chiar daca nu am certificarea asta oficiala" 19 noiembrie 2018 - 2.5 ani mai tarziu dupa ce am scris chestiile de mai sus, m-am inscris la formarea oficiala de Coaching :).
0 Comments
Leave a Reply. |
AuthorAlina Pop Archives
October 2022
CategoriesCe mai citesc (scriu)
De'ale Corinei |