𝐏𝐞 𝐬𝐜𝐮𝐫𝐭: 𝐂𝐚̆𝐥𝐚̆𝐭𝐨𝐫𝐢𝐭̦𝐢, 𝐯𝐞𝐝𝐞𝐭̦𝐢 𝐥𝐮𝐦𝐞𝐚!
Pe lung: Imi amintesc tot mai des în ultimii ani de profa de engleză din liceu. Si nu pentru șocul pe care mi l-a provocat aducându-mă de la media 10 în generală, la 5 în primul trimestru din clasa a noua (bine, am revenit la 10 în trimestrul al II-lea, dar totuși, șocul...).
Anyway, nu despre asta îmi revine în amintire. Ci despre ceva ce ne-a spus atunci și nu am înțeles decât mulți ani mai târziu.
Impactul a ceea ce a zis a fost cu atât mai mare cu cât îmi părea o persoană f. scorțoasă, tipicară, chiar încuiată (ca încuiații din Harry Potter, să ne înțelegem). Așa o vedeam eu cu ochii de fătucă de 15 ani. O doamnă din romanele britanice, care servea ceaiul de la ora 5 negreșit. Nu știu dacă o făcea, dar așa îmi părea mie.
Această doamnă ne-a spus într-o zi: “𝐅𝐞𝐭𝐞𝐥𝐨𝐫, 𝐬𝐚̆ 𝐧𝐮 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐞𝐳𝐞 𝐝𝐚𝐜𝐚̆ 𝐯𝐚̆ 𝐬𝐭𝐚̆ 𝐜𝐚𝐧𝐝𝐞𝐥𝐚𝐛𝐫𝐮𝐥 𝐬𝐭𝐫𝐚̂𝐦𝐛 𝐢̂𝐧 𝐜𝐚𝐬𝐚̆, 𝐬𝐚𝐮 𝐝𝐚𝐜𝐚̆ 𝐧𝐮 𝐚𝐯𝐞𝐭̦𝐢 𝐩𝐞𝐫𝐝𝐞𝐥𝐞. 𝐂𝐚̆𝐥𝐚̆𝐭𝐨𝐫𝐢𝐭̦𝐢! 𝐌𝐞𝐫𝐠𝐞𝐭̦𝐢 𝐩𝐫𝐢𝐧 𝐥𝐮𝐦𝐞. 𝐍𝐮 𝐛𝐚̆𝐠𝐚𝐭̦𝐢 𝐛𝐚𝐧𝐢𝐢 𝐢̂𝐧 𝐜𝐚𝐬𝐚̆, 𝐜𝐚𝐬𝐚 𝐯𝐚 𝐟𝐢 𝐭𝐨𝐭 𝐭𝐢𝐦𝐩𝐮𝐥 𝐚𝐜𝐨𝐥𝐨, 𝐜𝐚̆𝐥𝐚̆𝐭𝐨𝐫𝐢𝐭̦𝐢 𝐬̦𝐢 𝐯𝐞𝐝𝐞𝐭̦𝐢 𝐥𝐮𝐦𝐞𝐚 𝐜𝐚̂𝐭 𝐝𝐞 𝐦𝐮𝐥𝐭.”
Pe lângă că am avut impresia încă de atunci că a vorbit la multe urechi surde, mesajul ei a rămas cu mine cred că doar din cauza discrepanței între cum o percepeam eu și ceea ce tocmai ne-a sfătuit.
Târziu, ani mulți mai târziu am înțeles… Sau așa cred. Că acum am înțeles.
Acum sunt în vacanță. În călătorie.
Si îmi place teribil să văd oameni din afara bulei mele. Îmi face bine. Mă îmbogățește
𝐕𝐨𝐢? 𝐂𝐮𝐦 𝐚𝐣𝐮𝐧𝐠 𝐥𝐚 𝐯𝐨𝐢 𝐜𝐮𝐯𝐢𝐧𝐭𝐞𝐥𝐞 𝐩𝐫𝐨𝐟𝐞𝐢 𝐝𝐞 𝐞𝐧𝐠𝐥𝐞𝐳𝐚̆?

​E marți azi, și eu nu mă dezic de ardeleanca din mine, povestindu-vă de un eveniment ce a avut loc săptămâna trecută, vineri și sâmbătă (vineri 13, da?).
Mai exact, vorbim de Creative Practice Workshop, nivelul 2 din Academia Points of You. E un workshop cu apucături de training, în care cei care au gustat deja din puterea perspectivelor în primul nivel (Hello Points), vin să învețe mai mult despre instrumentele Points of You, si mai ales despre aplicabilitatea lor în practică.
Bine, bine, îs faine instrumentele astea, dar cum le folosesc eu mai departe? Cum le duc în zona de business, cum le adaptez la domeniul în care acționez? CUM?? Asta e întrebarea de pe buzele tuturor participanților, și stă acolo cu mare nerăbdare, până când, după 1 - 2 activități, sare în mijlocul camerei, și izbucnește: Hei, da, am înțeles că sunt profunde activitățile facilitate cu POY, dar EU, eu CUM tre' să fac cu ele?
Cunosc foarte bine întrebarea, am avut-o și eu, mai ales prima dată când am participat la Creative Practice, în 2019. Wait, what? L-ai mai făcut? Da! Acum, în 2022 a fost deja a 3-a oară când am trecut prin Creative Practice (și prin mine at the same time). Si nu pentru că nu am priceput cum stă treaba, ci pentru că iau fiecare ocazie când se întâmplă în orașul meu, în sală, să experimentez din nou, să mă duc mai profund, să mai explorez părți din mine, să mai provoc, să mai așez.
„Picanteria" pentru mine, de data aceasta, a fost că am avut rol dublu: atât de participant în procese, când Oana era la cârmă, cât și de facilitator al unora dintre experiențele ce compun Creative Practice. Experiența de învățare, pentru mine, din acest dublu rol, a fost una WOW. Fără nici o exagerare. Să pot să schimb rolurile, să mă conțin în fiecare dintre ele, să fiu atât de prezentă încât să pot face diferența între roluri, să aduc din experiența mea practică, să-mi oglindesc creșterea și mai ales să am alte și alte momente de înțelegere, de fiecare dată mai profunde, mai avansate, mai „DA" , astea sunt doar câteva dintre motivele pentru care voi spune DA oricăror experiențe de învățare cu POY la care voi putea participa, și mai ales la cele pe care le voi facilita eu.
Lucru cu POY este experiențial. Si e potrivit (adaptabil) ai cărui context. Da, la final s-a răspuns clar și răspicat și la întrebarea CUM, iar participanții au plecat cu un plan de acțiune și cu nivele ridicate de energie și entuziasm.
Le mulțumesc tuturor că mi-au permis această experiență.
Stay tanned for more. Dacă aveți întrebări, curiozități, vreți să experimentați, aici sunt (na, că nu se putea fără un pic de publicitate).

​Ca sa conectez punctele. Ca sa ma uit la o situatie sau tematica pe care o tot port cu mine, uneori ani la rând, si care uneori are anumite manifestari, alteori altele (doh). Sa ma uit la situatia asta trecand-o prin toate datile si contextele cand s-a manifestat, si incercand sa vad firul rosu, sau logica, sau privirea de ansamblu, depinde ce e nevoie sa vad acolo.
Nu vreau neaparat sa fac ceva cu ea, de multe ori imaginea se face tandari si “realitatea” acelei situatii dispare brusc prin simplul fapt ca am reusit sa creez imaginea completa si sa ma uit la ea.
Alteori, vazand imaginea, imi e destul de usor sa-mi dau seama de pasii urmatori.
Uneori, plimbatul asta prin momente si contexte diferite ale vietii mele, cu subiectul meu de explorat in brate, pentru unii coachi poate fi frustrant. Stiu asta. Pentru ca nu sunt capabila (sau poate nu vreau) sa articulez un goal clar al sesiunii, de la bun inceput. Sau poate e suficient ca goal-ul sa fie asta: doar sa ma uit la subiectul asta. Si am nevoie de oglindire, uneori si de provocare, dar nu mult, sunt destul de capabila sa ma provoc singura . Si am nevoie ca al meu coach sa fie capabil sa “vada” si el toata plimbarea mea, sau nu neaparat sa o vada, cat sa o contina, pe toata, alaturi de mine.
Mda, unoeri e simplu si clar la coaching. Alteori e asa, ca mai sus.
Ma bucur insa ca am reusit sa pun in cuvinte nevoia asta de client in coaching, pentru ca intotdeauna m-am considerat a fi un client dificil, si mereu mergeam cu inima stransa, de parca ma asteptam sa-i fac viata grea coach-ului meu
Rational, stiu ca nu e cazul, dar hey, de ce sa nu adaug o presiune nerealista asupra mea?
Cc: Oana Niculae, vin