​Potentialii clienti intreaba:
𝐂𝐞 𝐭𝐞 𝐟𝐚𝐜𝐞 𝐮𝐧 𝐛𝐮𝐧 𝐜𝐨𝐚𝐜𝐡?
Pfff, destul de greu sa raspund la intrebarea asta. Pentru ca intrebarea deja presupune faptul ca sunt un bun coach, si acum trebuie sa ma laud
Nu ma intelegeti gresit, asa, de scena, ma pricep foarte bine sa ma laud, glumesc de multe ori cu faptul ca modestia nu ma prea viziteaza, ca stiu ca sunt buna la ceea ce fac, nu mi-e rusine sa “ma dau mare”. Dar asta e doar asa, in gluma. Cand fac eu misto de mine. Cand aduc simtul umorului in fata, ca sa ascund o timididate, o vulnerabilitate, si mai ales faptul ca mereu simt ca inca e mult de invatat, de simtit, de stiut, de constientizat.
Nah, si dupa acest preambul amestecat cu de toate,
ce totusi cred ca ma face un coach bun este “mintea incepatorului” - un concept pe care l-am intalnit acum cativa ani si pe care a durat o vreme sa-l integrez.
Capacitatea de a ma detasa si de a lasa deoparte ceea ce cred ca stiu, ca sa fie loc pentru ce e nevoie sa fie in moment. Oricat as invata/studia, nu am cum sa stiu eu mai multe sau mai bine despre ce se intampla cu persoana din fata mea (clientul). In momentul in care las deoparte “stiinta”, se face loc.
Ce totusi mai consider important in treaba asta de a fi un bun coach:
ascult cu toate simturile, ascult dincolo de ce mi se spune, aud nespusul si il provoc sa iasa in fata, fac asta cu blandete, sustinere si cu fermitate, in acelasi timp;
caut mereu sa integrez informatiile stiintifice in munca pe care o fac, lasand totusi loc pentru mintea incepatorului :);
Lucrez mult cu mine.

​O stiti pe aia cu “teoria ca teoria, da’ practica ne omoara”?
Fix asa e si aici. In teorie se zice ca la coaching vin acei oameni care stiu ce vor, dar nu chiar stiu cum sa ajunga acolo. Cei care sunt hotarati sa se implice total, si sa faca whatever it takes sa reuseasca. Cei care vor sa schimbe ceva la viata lor - si cam stiu si ce, doar ca mai au nevoie de un pic de ajutor.
Mno, in practica, adica in viata reala, se schimba un pic perspectiva: se pastreaza doar partea cu “cei care vor sa schimbe ceva”. Si aici se opreste ideea .
𝐕𝐫𝐞𝐚𝐮 𝐜𝐞𝐯𝐚, 𝐚𝐥𝐭𝐜𝐞𝐯𝐚, 𝐝𝐚𝐫 𝐧𝐮 𝐬𝐭𝐢𝐮 𝐞𝐱𝐚𝐜𝐭 𝐜𝐞!
Suna cunoscut? Rezonati?
Da, la coaching este locul potrivit sa incepi sa deznozi acel ghem de “nu stiu” pe care il porti cu tine zi de zi.
Te astept!

𝐂𝐮𝐦 𝐩𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐮𝐧 𝐜𝐨𝐚𝐜𝐡, 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐧𝐮 𝐚𝐫𝐞 𝐞𝐱𝐩𝐞𝐫𝐭𝐢𝐳𝐚 𝐢𝐧 𝐚𝐫𝐢𝐚 𝐦𝐞𝐚 𝐝𝐞 𝐥𝐮𝐜𝐫𝐮/𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐞𝐬, 𝐬𝐚 𝐦𝐚 𝐚𝐣𝐮𝐭𝐞?
Coaching-ul nu este consultanta, deci nu am nevoie sa cunosc in amanunt (sau chiar deloc) domeniul in care activezi sau de care esti interesat.
Eu povestesc cu persoana, nu cu domeniul/problema.
Ne uitam la cum/cine esti tu in subiectul abordat, ce iti doresti sa se intample, unde intampini dificultati, ce ai facut pana acum si a/nu a functionat, cum vrei sa schimbi lucrurile, de ce ai nevoie pentru schimbare asta (skills, intelegere diferita, pozitionare diferita, etc) si cum faci sa ajungi la rezultatul dorit.
Nu e vorba de domeniu, e vorba de persoana