Citesc, printre altele, cărțile lui Brian Tracy. Are multe, dar în toate sunt cam aceleași idei, repetate over and over again. Nu mă deranjează, ci chiar mă bucur. Nu cred ca aș putea citi o carte over and over again cu scopul de a-mi fixa bine ideile, dar așa, citind aceleași idei în diverse abordări, e perfect. Cărțile lui mă țin motivată și îmi aduc aminte mereu că puterea e în noi. Că viața noastră, modul cum arată ea, ține de noi. Lăsând la o parte evenimentele fortuite asupra cărora nu avem control (sau cel puțin nu știm acum cum să avem control :) ), viața noastră depinde în cea mai mare masură de noi, de alegerile noastre, de acțiunile noastre, de atitudinea noastră, de efortul pe care suntem dispuși să-l depunem pentru a ne atinge scopurile, de scopurile pe care știm să ni le fixăm, de perseverența cu care le urmărim. Perseverența și autodisciplina sunt cuvintele cheie. Am citit la viața mea o mulțime de cărți de dezvoltare personală. Și mi-au plăcut, și mi se păreau extraordinare ideile de acolo, și am avut o mulțime de momente AHA. Dar, după ce terminam de citit, aplicam undeva între 1 și 5% din ce scria acolo, și de obicei pe o perioadă relativ limitată în timp. Sigur, cu timpul s-au mai sedimentat niște idei care mă ajută la perspectiva generală asupra vieții, dar cărțile respective conțineau foarte multe idei practice și chiar ar fi dat rezultate. Ar fi dat rezultate. Dacă ideile ar fi fost aplicate constant, perseverent, zi de zi. De unde știu asta? Pentru că acum, de la începutul anului, tot experimentez: când cu aplicatul, când cu trăitul din inerție. Și iar mai aplic o perioadă, și iar sunt trasă în inerție. Inerția asta e periculoasă. Nu înseamnă că nu faci nimic. Doar că faci totul automat, din reflex/instinct, la cerințe externe, nu la cerința/dorința ta. Ca să supraviețuiesti încă unei zile și să ai iluzia că ai realizat ceva. Fără să ai un scop intern, al tău, personal, oricât ar fi el de apropiat sau îndepărtat, ci pur și simplu să mergi mai departe. Unde mergi? Contează? De ce zic că e periculoasă? Pentru că e ușor să trăiești din inerție și pentru că îți poate da foarte ușor un sentiment de importanță. Pfuai, câte am făcut azi (te uiți la task list), extraordinar ce eficient/grozav am fost! Aparent ai fost. Dar pentru ce? Pentru tine? Că ai controlat tu lucrurile? Pentru scopul tău? Sau pentru că totul vine din exterior, ți se cere ceva, has to be done until…, you do it…, nice job. Sigur că la un anumit nivel, cel puțin până capeți antrenament, trebuie să existe și această inerție. E greu să fi perfect conștient și în control în fiecare zi 24/7. Dar asta nu trebuie să fie starea generală pe care să ți-o dorești pentru tine. Bine, asta dacă vrei mai mult de la tine și de la viată decât îți cere/impune societatea. Ziceam că acum experimentez și eu, on and off, punerea în practică a sfaturilor de absolut bun simț, din cărțile lui Brian Tracy. Și îmi dau seama că e adevărat. Aplici, ai rezultate, multe dintre ele vizibile destul de “pe loc”. Nu mai aplici, intri în inerție, rezultatele asteaptă cuminți să-ți revii și să le “chemi”. Și mai e adevărată o chestie: este foarte greu sa fii constant și perseverent în aplicarea sfaturilor. Chiar și cu pași mici. Că așa e bine la început. Gândiți-vă că starea de inerție o cam avem dintotdeauna (organizarea societății, cerințele de la scoală, încadrarea în niște șabloane general acceptate), astfel că dacă vrem să schimbăm ceva, mai bine cu pași mici, clari, mers constant, decât să te arunci într-o extremă, și să renunți rapid. Că ăsta e riscul extremelor. Normal că e greu să trăiești conștient, să-ți setezi niște scopuri și apoi să și pui mâna să le atingi. E greu, și cel puțin pentru mine, până acum, a fost așa, o chestie sinusoidala. Ups and downs. Asta m-a ajutat să conștientizez două lucruri. Că dacă aplici ai rezultate (și evident ești motivat de aceste rezultate). Și că dacă nu mai aplici, rezultatele scad/ dispar. Dar nu-i bai. Nu-i bai atâta timp cât îți dai o pauză să-ți revii, și începi din nou. Sau continui. Pauzele astea au și ele rolul lor. Ziceam că trăim din inerție de dintotdeauna. Nu putem schimba macazul brusc și să funcționeze perfect. Avem nevoie să ne acordăm aceste pauze. Pentru mine, ele au funcționat și ca să văd ce se întâmplă dacă nu mai aplic sfaturile. E ca și cum ai avea un întrerupător/bec. Îl aprinzi (aplici), e lumină, vezi tot, controlezi, te miști bine în spațiu. Îl stingi (nu mai aplici), e întuneric, bâjbâi, te bazezi pe indicațiile altora, etc. E greu, dar nu e imposibil. Rezultatele există, e nevoie de perseverență și de claritate în ce ne dorim. If you want to live your dreams, you have to wake up first. So, lights on! :) E o discuție vastă despre subiectul acesta. Cu drag, let’s talk!
2 Comments
|
AuthorAlina Pop Archives
October 2022
CategoriesCe mai citesc (scriu)
De'ale Corinei |