Nu știu dacă de lene sau care o fi motivul real din spate; o fi rebeliune, refuzul de a fi ca ceilalți? O fi lenea asta care e absolut grozavă când vine vorba să găsească cele mai ingenioase scuze? O fi altceva? Cert este că, deși în ultimele două zile am tot avut idei de articole, și am fost stapânită de entuziasm în ceea ce privește construcția mai coerentă a mea ca și coach, acum parcă mă încearcă așa, o revoltă. Adică de ce e musai să scriu articole? Și ce cuvânt e și ăsta "articole"? De unde știu eu de fapt cum e să scrii un articol? Mai degrabă aș numi "scriere în jurnal" ceea ce fac eu :). Adică îmi dau și eu cu părerea despre câte un subiect care se trezește în mine. De ce fac asta? Pe de o parte, că așa e la modă :). Că așa am văzut la alți coach-i, psihologi, alți specialiști. Că își dă fiecare cu părerea. Și are fiecare stilul lui. Și tu, ca cititor, ai impresia că oarecum îl cunoști. Prin ceea ce scrie. Poate asa are și el impresia, că se lasă cunoscut de ceilalți, de potențiali clienți, de lume în general. Pe de altă parte, fix de asta, că poate așa reușesc să transmit celorlalți o parte din mine, din ce/cine sunt. Îmi dau seama totuși ce mică e partea asta care se transmite prin scris. Miiiică, mică, minusculă. Pentru că cel care citește, citește prin el, prin ceea ce e el, transformându-mă pe mine prin el, prin filtrele lui. Mai rămâne și din mine acolo ceva, un pic mic. Câteodată scriu pentru că sunt încântată de mici descoperiri pe care le fac, de momente de AHA, sunt uimită poate de o schimbare de perspectivă. Și simt nevoia sa împărtășesc cu alții bucuria descoperirii, să știe si ei că uite, ce chestie!... Câteodată scriu pentru că mă revolt. Și dacă împart bucuriile descoperirilor și entuziasmul, apăi sa nu fiu egoistă, și să împart și revolta :) Câteodată scriu pentru like-uri :))). Nu, nu am scris niciodată pentru like-uri, dar recunosc că am primit fiecare like cu cea mai mare încântare. Mi-ar fi plăcut și un feedback mai consistent, poate niște cuvinte, dar uneori chiar și un like e de ajuns. Unii zic că ar trebui să scriu constant, măcar o data pe săptămână, să mențin atenția trează, keep the flow going. Ahahahaha... da' ce, eu sunt scriitoare? Nu, nu sunt. Și dacă nu îmi vine muza în vizită, și de face blogul păianjeni adevărați de la lipsa de "articole" și tot nu am ce să postez. Prefer să merg pe principiul "dacă tăceai, filosof rămâneai", decât să scriu doar că așa zic "standardele" de marketing online. Poate că, pentru unii, și ce am scris aici putea să nu existe și să intre tot în categoria de mai sus. Daaar, pentru mine a fost unul din momentele când am simțit că vreau să scriu. Și cum se întâmplă de cele mai multe ori când mă "iau" de un subiect, încep să scriu fără să știu neapărat unde vreau să ajung. Și am ajuns acum, scriind, la un fel de concluzie, că nu, nu e lenea de bai, ci e faptul că nu pot să scriu "la comandă", să respect niște reguli de promovare. Chiar dacă asta poate dăuna grav business-ului:). CSF, n-ai CSF, probabil am să găsesc altă modalitate de a mă "arăta" lumii. Sau lumea o să fie așa de draguță să accepte inconstanța cronometrată a postărilor ;). O fi până la urma și un fel de rebeliune. Eu cred că poți să faci lucrurile în felul tău, nu e obligatoriu să urmezi o rețetă, dacă simți că aceasta nu ți se potrivește. Dacă rețeta aia te forțează să te schimbi, să fii altfel decât ești, să-ți calci autenticitatea și unicitatea, nu mai bine schimbi rețeta decât să te schimbi pe tine? Concluzia concluziilor, strict vorbind despre scrisul meu pentru public, este că nu știu cât de des sau de rar voi scrie. N-am idee. Sa vedem cum simt :).
0 Comments
|
AuthorAlina Pop Archives
October 2022
CategoriesCe mai citesc (scriu)
De'ale Corinei |