Sezatoare
Rezervă-ți locul aici.
Abia aștept să ne vedem!
Nu știu dacă tu ai prins "live" vreo șezătoare în viața ta. Eu am prins, în vacanțele de iarnă pe care le petreceam la bunici, la sat.
Funny story, eu până prin clasa a VII-a credeam că toți copiii locuiesc la oraș și au bunici la țară, unde își petrec absolut toate vacanțele - nici nu puteam să concep că există bunici care locuiesc la oraș. Pur și simplu cele două noțiuni, în accepțiunea mea, nu își aveau nicicum locul împreună.
Anyway, să ne întoarcem la șezători. Recunosc că nu le-am studiat. Au rămas cu mine sentimentele de căldură, comunitate, împărtășire, veselie, complicitate pe care le transmiteau participantele, mă simțeam tare importantă că aveam și eu rolul meu acolo, aveam și eu de lucru, mă fascinau poveștile pe care le auzeam de la femeile prezente (scuzați discriminarea, dar nu-mi aduc aminte să fi fost vreun bărbat pe acolo:)). Acuma, dacă stau să mă gândesc, poveștile astea și șezătoarea erau un fel de Facebook al zilelor noastre. Cine ce mai face, cu ce se mai ocupă, cine are/n-are copii, cine/când se mărită, ce se mai zvonește. Se mai atingeau și subiecte mai sensibile, într-un cadru safe, dar nu îmi mai amintesc eu musai subiectele, au rămas doar senzațiile și sentimentele de atunci.
În fiecare toamnă, eu simt chemarea străbunilor, îmi cotrobăi prin dulap și scot ațele, acele/andrelele și mă apuc de ceva formă de lucru. Fie croșetez, fie tricotez, uneori mai cos câte o cruciuliță pe etamină. Bine, nu am produse finite decât o gentuță și un fular (ah, ba da, și ceva șapcă), restul lucrului (așa se zicea la bunici, „merem cu lucru'") e un fel de work in progress perpetuu:)). Pentru mine, șezătoarea (mea, cu un singur participant, eu) nu e despre finalizarea lucrului, e despre lucrul în tihnă, despre liniștea și așezarea ce o aduce cu sine, e despre concentrarea aia pură pe ceea ce fac. E aproape o stare meditativă.
Acum îmi doresc să duc șezătoarea la next level. Să nu fiu doar eu participanta, ci să vii și tu și alții, altele. Ca să creăm împreună sentimentele de căldură, comunitate, complicitate. Și am nevoie să creez un spațiu de genul acesta în care să ies din rolul de facilitator, să dau jos haina de coach, și să fiu doar eu, omul (bine, oama). Să nu avem nici un facilitator formal. Poveștile se facilitează singure.
Bun. Eu pun la dispoziție spațiul, lumânări, muzică de fundal, poate și niște gustărele. Tu vii "cu lucru", oricare ar fi acesta: cusut, croșetat, tricotat, colorat, pictat, mototolit hârtii, împletit degete, you get it, orice te face pe tine să simți integrarea în șezătoare. Vii așa cum ești.
Ca și costuri, e pe bază de donație:).
Șezătorile se întâmplă o dată/lună, în a 4- a luni a lunii, doar 4 luni Noiembrie, Decembrie, Ianuarie și Februarie. Toamna viitoare începem mai din timp, astfel că vom avea și Octombrie la dispoziție.
Decembrie nu respectă regula de a 4-a luni, din motive de Craciun 😁 astfel că avem o data specială, joi, 15.12.2022.
Rezervă-ți locul aici.
Abia aștept să ne vedem!
Abia aștept să ne vedem!
Nu știu dacă tu ai prins "live" vreo șezătoare în viața ta. Eu am prins, în vacanțele de iarnă pe care le petreceam la bunici, la sat.
Funny story, eu până prin clasa a VII-a credeam că toți copiii locuiesc la oraș și au bunici la țară, unde își petrec absolut toate vacanțele - nici nu puteam să concep că există bunici care locuiesc la oraș. Pur și simplu cele două noțiuni, în accepțiunea mea, nu își aveau nicicum locul împreună.
Anyway, să ne întoarcem la șezători. Recunosc că nu le-am studiat. Au rămas cu mine sentimentele de căldură, comunitate, împărtășire, veselie, complicitate pe care le transmiteau participantele, mă simțeam tare importantă că aveam și eu rolul meu acolo, aveam și eu de lucru, mă fascinau poveștile pe care le auzeam de la femeile prezente (scuzați discriminarea, dar nu-mi aduc aminte să fi fost vreun bărbat pe acolo:)). Acuma, dacă stau să mă gândesc, poveștile astea și șezătoarea erau un fel de Facebook al zilelor noastre. Cine ce mai face, cu ce se mai ocupă, cine are/n-are copii, cine/când se mărită, ce se mai zvonește. Se mai atingeau și subiecte mai sensibile, într-un cadru safe, dar nu îmi mai amintesc eu musai subiectele, au rămas doar senzațiile și sentimentele de atunci.
În fiecare toamnă, eu simt chemarea străbunilor, îmi cotrobăi prin dulap și scot ațele, acele/andrelele și mă apuc de ceva formă de lucru. Fie croșetez, fie tricotez, uneori mai cos câte o cruciuliță pe etamină. Bine, nu am produse finite decât o gentuță și un fular (ah, ba da, și ceva șapcă), restul lucrului (așa se zicea la bunici, „merem cu lucru'") e un fel de work in progress perpetuu:)). Pentru mine, șezătoarea (mea, cu un singur participant, eu) nu e despre finalizarea lucrului, e despre lucrul în tihnă, despre liniștea și așezarea ce o aduce cu sine, e despre concentrarea aia pură pe ceea ce fac. E aproape o stare meditativă.
Acum îmi doresc să duc șezătoarea la next level. Să nu fiu doar eu participanta, ci să vii și tu și alții, altele. Ca să creăm împreună sentimentele de căldură, comunitate, complicitate. Și am nevoie să creez un spațiu de genul acesta în care să ies din rolul de facilitator, să dau jos haina de coach, și să fiu doar eu, omul (bine, oama). Să nu avem nici un facilitator formal. Poveștile se facilitează singure.
Bun. Eu pun la dispoziție spațiul, lumânări, muzică de fundal, poate și niște gustărele. Tu vii "cu lucru", oricare ar fi acesta: cusut, croșetat, tricotat, colorat, pictat, mototolit hârtii, împletit degete, you get it, orice te face pe tine să simți integrarea în șezătoare. Vii așa cum ești.
Ca și costuri, e pe bază de donație:).
Șezătorile se întâmplă o dată/lună, în a 4- a luni a lunii, doar 4 luni Noiembrie, Decembrie, Ianuarie și Februarie. Toamna viitoare începem mai din timp, astfel că vom avea și Octombrie la dispoziție.
Decembrie nu respectă regula de a 4-a luni, din motive de Craciun 😁 astfel că avem o data specială, joi, 15.12.2022.
Rezervă-ți locul aici.
Abia aștept să ne vedem!