Vestea buna: Nu trebuie sa inveti nimic, sa studiezi, sa memorezi.
Vestea si mai buna: Recomand sa vii cu mintea si sufletul deschise, cu prezenta ta intreaga. Si cu increderea ca din fiecare sesiune vei primi exact ce ai nevoie atunci sa primesti.
Daca totusi vrei sa te pregatesti in vreun fel, retine ca tu esti cel/cea care aduce subiectul discutiei.
Tu decizi despre ce doresti sa vorbim. Poti sa te pregatesti gandindu-te dinainte ce vrei sa obtii la finalul discutiei. DAR fii pregatit/a ca subiectul initial sa se schimbe pe masura ce exploram. Sa fie vorba despre altceva.
Ex: Tu vii si imi zici ca azi vrei sa discutam despre pere, incepem sa discutam despre asta, si ne dam seama ca de fapt, ce voiai tu deadevaratelea (dar nu neaparat ti-ai dat seama de asta din prima) e sa discutam despre mere.
Merele te-ar ajuta mai mult in acest moment. Si decidem impreuna sa discutam despre mere.
Concluzia? Fii prezent total in sesiune, si subiectul se va dezvalui (cum suna asta )

Mi-e mult mai usor sa explic una din diferentele intre coaching si terapie prin exemplu legat de “spatiul temporal” in care se intampla “actiunea”.
In Terapie, in general se petrece destul de mult timp in trecut, in descalcirea lucrurilor intamplate atunci, in intelegerea lor cu mintea (si sufletul) de acum, in crearea de metode de a face fata unor situatii similare. In terapie se vindeca rani din trecut, utilizand metode specifice.
In Coaching, de obicei luam lucrurile de “acum” si ne uitam ce vrem sa facem cu ele in viitor. Cum vrem sa fim, cum vrem sa ne comportam in anumite situatii, cum sa relationam cu anumite persoane, cum sa relationam cu noi insine, cum sa ne organizam timpul mai bine, cum sa ne motivam sa facem anumite lucrui pe care le vrem, etc. Cine suntem sau vrem sa fim. Nu prea mergem in trecut, decat in cazuri rare si cu scopuri foarte precise (aducem resurse/practici pe care le putem folosi, sau mergem pe “aia nu a functionat, deci nu are rost sa repetam”)
Din punctul meu de vedere, terapia si coaching-ul sunt complementare, in nici un caz concurentiale. Fiecare se ocupa de treburi destul de specifice, cu metode specifice (uneori interdisciplinare), si scopul lor este sa te faca pe tine sa fii mai bine, mai self aware, mai cum doresti tu.
Mentoringul se intampla de obicei in cadrul unei companii (sau al unui domeniu), in care mentorul e persoana cu multa experienta pe o anumita pozitie/domeniu si il ajuta pe cel mai putin experimentat sa acumuleze experienta necesara, sa navigheze prin “cum-urile” pozitiei respective, sa inteleaga specificul domeniului/pozitiei, etc. Il indruma, il sfatuieste, il supervizeaza, etc.
Mentorul, de multe ori, foloseste si abilitati din coaching. Nu prea se poate o separare perfecta, acum fac doar mentoring, acum fac doar coaching. Faptul ca il intrebi pe mentee ce parerea are el despre cum a actionat intr-o anumita situatie si cum crede el ca ar fi fost si mai bine sa actioneze, e partea de coaching. Apoi ii spui tu, ca mentor, cum consideri ca ar fi trebuit sa actioneze specific in acea situatie, asta e partea de mentoring. Intotdeauna este o imbinare fireasca intre ele. Sau asa ar trebui sa fie
Coaching-ul facut separat intr-un proces de mentoring (adica ai un mentor in cadrul organizatiei si ai si un coach, intern sau extern) poate completa procesul de evolutie/invatare al mentee-ului. Coach-ul nu trebuie sa fie expert in domeniul mentee-ului, deoarece se vor aborda tematici cu caracter nespecific unei organizatii.
Coaching-ul e un parteneriat intre coach si coachee/client, in care clientul e considerat a fi (si este) expertul in viata sa, are resursele necesare pentru ce isi propune, dar nu intotdeauna ii e usor sa le si recunoasca sau sa le puna la treaba. Treaba coach-ului este sa-l ajute (prin intrebari) sa gaseasca aceste resurse, sa faca un plan, sau mai multe, sa analizeze, sa creeze awereness asupra lucrurilor pe care clientul le doreste, sa aplice planul, sa ajute la creare de noi perspective, sa faca fata piedicilor ce pot aparea in calea realizarii obiectivelor propuse, sa celebreze impreuna cu clientul micile sau marile succese. As putea scrie cateva pagini bune
Si am sa o fac, dar incerc sa le impart in bucati mai mici.

Uite un instrument aparent simplu, dar de mare efect pe care il folosesc cu mine sau cu clientii mei.
Intrebarile carteziene (Cartesian questions) - nimic nou pe piata, Rene Descartes le-a formulat prin secolul 17 .

Gandeste-te la o decizie pe care trebuie sa o iei, un obiectiv pe care vrei sa-l urmaresti.
De exemplu: “Vreau sa imi dau demisia de la job”, sau “Vreau sa ma mut la Londra” sau Vreau sa invat sa pictez”. You get it. Acesta este = X.
Ia o foie de hartie, deseneaza matricea - recomand cel putin o foaie A4, si recomand matricea pe o singura foaie, ca sa existe tabloul complet in fata ochilor, apoi raspunde pe rand la fiecare intrebare din matrice.
De fiecare data cand crezi ca ai epuizat raspunsurile, intreaba-te inca o data: “si mai/inca ce?”
Fa brainstorming cu raspunsurile, nu le cenzura, doar lasa-le sa se aseze pe hartie.
Dupa ce ai terminat, respira adanc de 3 ori, apoi reciteste ce ai scris. Care e primul gand care iti vine in minte?
Uneori, click-ul se intampla pe loc, si totul devine clar, se lumineaza calea si se aud serafimii cantand 
Alteori, iei foaia cu tine cateva zile si o lasi sa dospeasca. Inevitabil, click-ul se va produce - mai spectaculos sau mai asezat, dar iti vei da seama.

Spor, iar daca vrei sa aprofundezi procesul, stii unde ma gasesti ​