Disclaimer: l-am scris initial pe hartie, cu stiloul, cum imi place. L-am transcris pe calculator. Veti fi martorii schimbarilor bruste in gandire si in urmarirea ideilor😆. Incercati sa cititi ca si cum e cu mult umor in interior si autoironie. Nu imi iese intotdeauna exprimata, dar e acolo 😊.

Extraordinar!!! Am reusit sa las sa treaca o luna pana sa scriu din nou. 😞 Apai nu e de mirare, ca "scriu" in capul meu. Am tot felul de ciorne acolo, multe subiecte incepute, dar niciodata duse pana la capat, pentru ca "nu era momentul". Ma agatam de cate un gand care ma interesa / framanta, il incepeam, il dezvoltam putin, intre timp, in exterior, bineinteles ca ma ocupam de altceva. Gandul, sau firul gandului, parea sa aiba potential. Si, oarecum din dorinta de a-l putea urmari cu atentie, il puneam deoparte. Pe el! Nu activitatea pe care o faceam atunci! Aia era importanta! (in caz ca nu v-ati dat seama, semnele de exclamare exprima indignarea mea fata de actiunile mele 🤪) Importanta my ass! De fapt cred ca mi-era frica de rezultatul gandului. Daca imi dadeam seama constient de ceva ce, subconstient stiam deja si faceam toate eforturile de a fugi (de acel ceva)? Daca imi dadeam seama ca ar trebui sa iau o decizie? Sau mai multe? Sau ca ar trebui sa-mi adun curajul si sa actionez inspre ceea ce inima cere? Sa-mi recunosc si asum responsabilitatea pentru actiunile/nonactiunile mele. Dar vai, cat de inspaimantator sa fie asta?

Nu mai bine ma pun pe hold si ma adancesc in tot felul de activitati care imi creeaza si sustin iluzia "ca fac ceva", ceva cu folos, ceva important pentru cineva? Pentru altcineva. Dar pentru mine? Pentru mine cand imi permit sa fac ceva?

Am fost in 11-12 mai la un nou training Points of You (talk about changing the subject 😊) - Creative Practice Workshop - nivelul 2 din Academia Points of You. Si cum se intampla in general, fie in sesiunile de coaching (eu fiind clientul), fie in workshop-urile cu PoY, ma duc eu cu o intentie, dar iese la suprafata fix ce am nevoie. Nu ce cred eu ca am nevoie, sau ce imi doresc, ci fix ce am nevoie.

M-am dus la training setata pe niste obiective profesionale, de business. Le-am intors pe toate partile, m-am uitat la ele din toate unghiurile, am stat si am permis sa primesc, si ghici ce? Ce a reiesit clar ca oglinda in urma celor doua zile? Ca trebuie sa ma aleg pe mine prima data! Da, fix pe mine, nu pe altcineva! Eu prima, apoi restul.
​
Unii ar zice "huooo, ce atitudine egoista, cum poti sa te gandesti la asa ceva?" Ei bine, cu drag si din inima, ii contrazic pe acestia unii. Stiti cum se zice (in parenting am invatat asta, dar se aplica in toate ariile vietii noastre), nu poti umple paharul altora daca al tau e gol! Asa e si cu alegerea asta. Eu prima. Mie sa-mi fie bine, sa am grija de mine mai intai, apoi, cu siguranta si cu forte proaspete (si iubire), voi fi capabila sa am grija si de ceilalti: familie, prieteni, profesional. Voi da catre ei din binele meu. Daca mi-am permis sa-l "adun", sa mi-l creez, sa spun "da" mie!

Da', e greu sa fac asta - desi din exterior pare ca e fix invers - mi-e mult mai usor sa ma apuc de task-uri pentru altii, sa am impresia ca sunt ocupata si implicit eficienta, sa le arat altora ca uite, imi fac treaba. Nu zice nimeni ca daca ma ocup de mine si de sufletul meu nu pot face toate acele task-uri, poate chiar mai eficient, mai creativ, mai resourceful (mda, era musai sa mai fie si un englezism pe aici🙃)
Dar, in momentul in care imi pun problema sa ma opresc si sa ma acord mie (ce bine suna asta), pac, apare vocea care imi zice: serios? acuma vrei sa faci asta? nu ai vazut cate mailuri/mesaje ai? ai uitat de raportul/task-ul ala? iti dai seama ce nasol ar fi sa pierzi vremea cu tine si sa nu apuci sa-l faci? nu vezi cum arata casa? Treci la treaba! Lasa ca faci astea mai tarziu (astea fiind alea pt mine). Sounds familiar? Cred ca fiecare dintre noi avem cate o voce din asta (eu am mai multe, in functie de situatie 😆).

Ca sa lamuresc, cand spun sa ma pun pe mine pe primul plan, sa ma acord mie, ma refer la chestii gen: juma' de ora de citit ceva ce ma relaxeaza, meditatie, yoga, sa ma uit la un episod de ceva, sa scriu in jurnal, sa colorez intr-o carte, sa stau fara sa fac nimic, sa savurez o cafea pe indelete (tot un fel de meditatie e si asta 😉), sa-mi respect principiile, sa nu-mi negociez valorile, sa imi aleg actiunile si implicarea in acele proiecte care imi aduc bucurie si satisfacite (si care respecta principiile si valorile), sa zic cu voce tare cand ceva nu e ok (sa nu ascund). Cand e ok zic, ca is destul de guraliva in situatiile in care trebuie sa remarc pozitiv pe cineva sau ceva 😁.

Deci e foarte greu sa imi dau voie sa fiu pentru mine. Cred ca tuturor ne este. Din varii motive, nu ma apuc acuma sa intru in detalii in privinta asta, ca si asa, uite cat am scris...

Ce vreau sa zic e ca este o alegere constienta. Sa iti dai timp, sa te alegi pe tine, sa ai incredere ca nu pierzi absolut nimic daca te alegi, ci dimpotriva, castigi. Nu pierzi timp, ci il castigi. Si castigi si energie, si chef si voie buna ☺️

E cu multa rezistenta alegerea asta. Am experimentat, am vazut beneficiile, am notat despre asta, m-am bucurat si apoi pac, am revenit la "bunele" obiceiuri de a sari direct in miezul actiunii, cu toate ca, undeva in the back of my mind, imi doream timpul pentru mine. 
Si apoi iar reveneam si iar cadeam si tot asa. Nu zic ca e usor (desi nu exclud ca poate sa fie si usor), dar zic ca e posibil. Si nu numai ca e posibil, dar e si mega benefic pentru mine si apoi si pentru cei care au treaba cu mine.

Pentru fiecare procesul e diferit. Pentru mine a fost nevoie sa trec prin doua training-uri experientiale Points of You, unde mergeam de fiecare data cu obiectiv profesional / business si plecam de acolo cu insight-uri personale si profunde.

Acum ma simt in flow. Si simt ca pot sa fac mai mult si mai usor, indiferent de ce imi propun. Si imi ascult corpul (am dormit foarte mult dupa al doilea training), intuitia si sufletul. Reflectez mult, ma opresc sa ma intreb, sa ma ascult si parca totul e mai firesc, mai usor, mai cu placere. 
Si ca sa fiu realista, nu e tot timpul numai lapte si miere si flow; am si baiuri, caderi, butoane apasate, reactii nasoale, enervari, nu pricep, nu no nu, alea alea. Dar faptul ca pe zi ce trece e tot mai usor sa ma opresc si sa ma observ, e lucru mare. E si enervant, ca de indata ce crezi ca mai ai de rezolvat 2-3 chestii cu tine si apoi o sa fie liniste si pace, nuuu, nu e asa, ca le rezolvi pe alea si apar altele, pentru ca, nu-i asa, evolutia e continua.

Noroc ca, prin prisma ocupatiei, am invatat sa pun intrebarile ajutatoare, si noroc cu instrumentele PoY, care sunt atat de versatile si imi fac munca mult mai usoara. 
Fain, fain.

Concluzia, in caz ca nu era clar, haideti la workshops si la coaching 🤗

Nu stiu cum sa exprim fericirea pe care o simt cand dau iama intr-o librarie si imi fac de cap cu cartile 😂
E ca si cum s-ar duce un copil intr-un magazin de jucarii. Sau de dulciuri. Si si-ar cumpara tot ce si-ar dori. 
Sau e ca si cum m-as duce eu in IPB si mi-as cumpara tot felul de chestii de care nu am musai nevoie, dar ce faine is 😎

Nu am nici o mila sa dau bani pe carti, mai degraba nu cumpar haine 😂 Alegerea e simpla intotdeauna.

Bun, acum cu ce incep?
Recomandari?
😍
😍

​Pe scurt:
- imi place sa citesc, sa invat și sa cresc (mental, emotional, alte planuri);
- cea mai buna investitie pe care o poti face este in TINE;
- hai la workshops - primul dintr-o serie luuunga (cat vrem noi de lunga) - 13 mai 2019, de la 18 - vezi secțiunea Events de pe pagina.
Pe lung, pentru cine are chef de citit :)
Am stiut dintotdeauna ca e important sa inveti. Sa stii lucruri, sa ti se dezvolte mintea in asa fel incat sa te poțt descurca in tot felul de situatii. Ca daca înveți mai bine / mai mult, poti sa ai mai multe sanse de reusita in viata, in cariera.
Avem exemple care sustin aceasta credinta/afirmatie, avem si exemple care o contrazic. Ca deh, asa e in viata. Exceptia care confirma regula. Sau care aduce echilibrul.
Mi-a placut dintotdeauna sa citesc. Carti :). Am calatorit in lumi fascinante, am avut aventuri emotionante, am vazut tot felul de posibilitati, am cunoscut tot felul de oameni, animale, culturi, emotii, ere.
Am fost si sunt o mare sustinatoare a importantei si minunatiei cititului.
Am intrat constient pe calea dezvoltarii personale cam acum vreo 10-12 ani.
Acum 2 ani ascultam un podcast - ca daca esti in miscare si nu poti citi, nu-i bai, poti asculta :). Povestea o doamna desteapta si inteleapta despre cum a crescut ea in cariera, ca om, ca profesionist, ce impact a avut in vietile altor oameni, etc. Si a spus la un moment dat o chestie care, cu tot contextul prezentat anterior, m-a impactat atat de tare, de zici ca atunci auzeam prima data ideea asta (not true :D).
A spus ca cea mai profitabila investitie pe care poti sa o faci vreodata in lumea asta este in TINE. Cea mai profitabila. Tu si ce ai tu in minte si suflet. E ceva ce nu prea poti pierde. Pierzi o masina, o casa, un job. Dar nu te pierzi pe tine. Poti sa o iei de la capat si sa creezi din nou masina, casa, jobul, cu investitia facuta in tine, cu ce stii sa faci, cu metodele de a te descurca, de a naviga prin viata.
Asa-i ca nu e cine stie ce noutate ideea asta? Nu e. Stiu sigur ca am mai citit-o si in alti ani prin cartile ce mi-au trecut prin mana.
Dar acum a avut impact asupra mea. Unul pe care l-am resimtit aproape fizic. A fost un moment de AHA sonor. A fost un fel de "Damn!!"
Eram deja cu o gasca de bani investiti in mine si in formarea profesionala pe care o urmam atunci, dar ma simteam si un pic vinovata ca am "indraznit" sa "bag" atatia bani in mine :). Ei bine, in momentul in care ideea asta cu "cea mai buna investitie..." a rasunat in capul si inima mea, sentimentul acesta de vinovatie s-a dizolvat si s-a transformat intr-unul de mandrie.
Sunt mandra ca investesc in mine. Un curs. O carte. Un om. Mai multi oameni. Relatii. Descoperiri. Experimentari. Online. Offline. Depinde de cale.
Cea mai buna investitie pe care o poti face e in tine. De acolo pornesc toate lucrurile minunate din viata ta. Ce poti tu sa dai mai departe, tie si altora. 
Sa ne intelegem: investitie nu inseamna doar bani. Inseamna si timp, disponibilitate si constientizare.
Am sa incep o serie de workshop-uri in care sa facem fix asta. Sa investim in noi. Sa ne dam timp. Sa imi dau timp pentru mine, ca sa pot da mai departe celorlalti dragi din viata mea. Sa imi dau timp sa ma uit la mine si la viata din alte PERSPECTIVE.
Va fi un loc, un timp si un spatiu pe care sa ti-l acorzi. In care sa te explorezi, sa te uiti la diverse teme din viata ta. Sa te simti in siguranta.
Tema intalnirii din luna mai va fi: Fii tu - relatia mea cu mine. Pentru inca niste detalii, vezi in sectiunea Events :)
"Poate daca nu mi-ar fi frica sa fiu eu insumi, as fi un glumet innascut. Un raspuns plin de umor poate sa straluceasca in mintea mea, dar frica de ceea ce ar putea sa creada oamenii, ma opreste sa spun ceea ce imi vine in minte"
Hugh Prather, Note catre mine.