Potentialii clienti intreaba:
𝐂𝐞 𝐩𝐫𝐞𝐠𝐚𝐭𝐢𝐫𝐞 𝐚𝐢 𝐢𝐧 𝐚𝐜𝐞𝐬𝐭 𝐝𝐨𝐦𝐞𝐧𝐢𝐮? 𝐀 𝐟𝐨𝐬𝐭 𝐧𝐞𝐜𝐞𝐬𝐚𝐫𝐚 𝐜𝐞𝐫𝐭𝐢𝐟𝐢𝐜𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐢𝐧𝐚𝐢𝐧𝐭𝐞 𝐝𝐞 𝐚 𝐢𝐧𝐜𝐞𝐩𝐞?
Desi exista multe scoli de coaching la nivel national si international, exista si niste asociații internationale care stabilesc standardele etice si nu numai ale meseriei de coach, includerea unor studii formale in universitati este abia la inceput.
Si, desi exista meseria de coach recunoscuta oficial si in Romania, nu exista inca obligativitatea de a face anumite cursuri sau de a avea pregatire specifica pentru a practica acesta meserie.
Abilitati de coaching poate oricine sa invete si sa foloseasca in viata de zi cu zi, indiferent ce face dpdv profesional.
Din pacate, multi inca sunt la nivelul in care citesc 2-3 carti, poate iau si un curs de 25 $ de pe net si se declara coach-i, incepand sa practice. Fiecare cu ale lui.
Nu, nu era obligatoriu sa am o certificare inainte de a incepe. De fapt, sub o forma intuitiva si bruta am inceput sa fac asta inainte sa stiu ca asa se numeste, pe vremea cand activam ca manager resurse umane. Parte din pregatirea mea vine din ce am studiat la facultate (Sociologie) si din practica de multi ani in domeniul resurselor umane.
Dar pentru ca la un moment dat mi-am dat seama ca long term vreau sa fiu coach, mi-a fost clar ca e nevoie de o scoala buna si de o formare cat se poate de serioasa. Cartile si self learning-ul nu sunt suficiente, din punctul meu de vedere.
Asa ca am facut scoala (Erickson International Coaching), apoi am dat examenul pentru certificarea internationala (ICF - International Coaching Federation), acum sunt pe cale de a trece la nivelul urmator de certificare (cel care vine o data cu multe ore de experienta).
Keep on learning and being
Te astept la coaching!

​Potentialii clienti intreaba:
𝐂𝐞 𝐭𝐞 𝐟𝐚𝐜𝐞 𝐮𝐧 𝐛𝐮𝐧 𝐜𝐨𝐚𝐜𝐡?
Pfff, destul de greu sa raspund la intrebarea asta. Pentru ca intrebarea deja presupune faptul ca sunt un bun coach, si acum trebuie sa ma laud
Nu ma intelegeti gresit, asa, de scena, ma pricep foarte bine sa ma laud, glumesc de multe ori cu faptul ca modestia nu ma prea viziteaza, ca stiu ca sunt buna la ceea ce fac, nu mi-e rusine sa “ma dau mare”. Dar asta e doar asa, in gluma. Cand fac eu misto de mine. Cand aduc simtul umorului in fata, ca sa ascund o timididate, o vulnerabilitate, si mai ales faptul ca mereu simt ca inca e mult de invatat, de simtit, de stiut, de constientizat.
Nah, si dupa acest preambul amestecat cu de toate,
ce totusi cred ca ma face un coach bun este “mintea incepatorului” - un concept pe care l-am intalnit acum cativa ani si pe care a durat o vreme sa-l integrez.
Capacitatea de a ma detasa si de a lasa deoparte ceea ce cred ca stiu, ca sa fie loc pentru ce e nevoie sa fie in moment. Oricat as invata/studia, nu am cum sa stiu eu mai multe sau mai bine despre ce se intampla cu persoana din fata mea (clientul). In momentul in care las deoparte “stiinta”, se face loc.
Ce totusi mai consider important in treaba asta de a fi un bun coach:
ascult cu toate simturile, ascult dincolo de ce mi se spune, aud nespusul si il provoc sa iasa in fata, fac asta cu blandete, sustinere si cu fermitate, in acelasi timp;
caut mereu sa integrez informatiile stiintifice in munca pe care o fac, lasand totusi loc pentru mintea incepatorului :);
Lucrez mult cu mine.

​O stiti pe aia cu “teoria ca teoria, da’ practica ne omoara”?
Fix asa e si aici. In teorie se zice ca la coaching vin acei oameni care stiu ce vor, dar nu chiar stiu cum sa ajunga acolo. Cei care sunt hotarati sa se implice total, si sa faca whatever it takes sa reuseasca. Cei care vor sa schimbe ceva la viata lor - si cam stiu si ce, doar ca mai au nevoie de un pic de ajutor.
Mno, in practica, adica in viata reala, se schimba un pic perspectiva: se pastreaza doar partea cu “cei care vor sa schimbe ceva”. Si aici se opreste ideea .
𝐕𝐫𝐞𝐚𝐮 𝐜𝐞𝐯𝐚, 𝐚𝐥𝐭𝐜𝐞𝐯𝐚, 𝐝𝐚𝐫 𝐧𝐮 𝐬𝐭𝐢𝐮 𝐞𝐱𝐚𝐜𝐭 𝐜𝐞!
Suna cunoscut? Rezonati?
Da, la coaching este locul potrivit sa incepi sa deznozi acel ghem de “nu stiu” pe care il porti cu tine zi de zi.
Te astept!