ce te face un bun coach?

​Potentialii clienti intreaba:
𝐂𝐞 𝐭𝐞 𝐟𝐚𝐜𝐞 𝐮𝐧 𝐛𝐮𝐧 𝐜𝐨𝐚𝐜𝐡?
Pfff, destul de greu sa raspund la intrebarea asta. Pentru ca intrebarea deja presupune faptul ca sunt un bun coach, si acum trebuie sa ma laud
Nu ma intelegeti gresit, asa, de scena, ma pricep foarte bine sa ma laud, glumesc de multe ori cu faptul ca modestia nu ma prea viziteaza, ca stiu ca sunt buna la ceea ce fac, nu mi-e rusine sa “ma dau mare”. Dar asta e doar asa, in gluma. Cand fac eu misto de mine. Cand aduc simtul umorului in fata, ca sa ascund o timididate, o vulnerabilitate, si mai ales faptul ca mereu simt ca inca e mult de invatat, de simtit, de stiut, de constientizat.
Nah, si dupa acest preambul amestecat cu de toate,
ce totusi cred ca ma face un coach bun este “mintea incepatorului” - un concept pe care l-am intalnit acum cativa ani si pe care a durat o vreme sa-l integrez.
Capacitatea de a ma detasa si de a lasa deoparte ceea ce cred ca stiu, ca sa fie loc pentru ce e nevoie sa fie in moment. Oricat as invata/studia, nu am cum sa stiu eu mai multe sau mai bine despre ce se intampla cu persoana din fata mea (clientul). In momentul in care las deoparte “stiinta”, se face loc.
Ce totusi mai consider important in treaba asta de a fi un bun coach:
ascult cu toate simturile, ascult dincolo de ce mi se spune, aud nespusul si il provoc sa iasa in fata, fac asta cu blandete, sustinere si cu fermitate, in acelasi timp;
caut mereu sa integrez informatiile stiintifice in munca pe care o fac, lasand totusi loc pentru mintea incepatorului :);
Lucrez mult cu mine.