Taming the impostor Syndrome - group coaching program

A fost odată ca niciodată eu.
Acum niște ani (nici nu contează câți) citeam ceva despre dezvoltarea personală. Și am dat din întâmplare peste conceput de "sindromul impostorului". Citind eu acolo despre ce e vorba, am trăit - niște sentimente amestecate bine. Pe de o parte am început să-mi amintesc situații în care simțisem cum îmi dă târcoale sau chiar mă copleșește acest sindrom, pe de altă parte eram bucuroasă să-mi dau seama că există, că are un nume, nu e un fenomen singular și că nu sunt stricată - sau „închipuită", cum zicea bunica, pentru că am acele - gânduri /sentimente.
Când am început să lucrez în resurse umane, pe partea de recrutare, la fiecare interviu în urma căruia trebuia să resping pe cineva mă gândeam „doamne, cine sunt eu aici, să mă joc așa cu viața oamenilor? cu ce drept decid eu cine e ok și cine nu e ok pentru o anumită poziție? dacă nu am evaluat corect? dacă este un potențial acolo pe care nul- am văzut?” apoi mergeam și studiam despre interviuri, tehnici, etc, să mă asigur că fac totuși o alegere bună. Dar sentimentul ăsta nu m-a părăsit mulți ani.
Sau dacă angajam totuși pe cineva care se dovedea a fi nepotrivit → “vezi, l-ai lăsat să-ți scape, nu știu zău dacă chiar ești bună la treaba asta cu interviurile”.
Când, HR manager fiind deja de câțiva ani, mergeam la conferințe de HR - fericită nevoie mare că apuc și eu să vorbesc cu oameni care cunosc aceeași limba ca și mine, HR-eza - mă surprindeam ascultându-i pe alți vorbind despre niște concepte ce îmi păreau total necunoscute. Adică nu mai știam limba, frate, și mă simțeam mică și neștiutoare. Apoi mergeam să caut termenii aceia, doar ca să constat că eu lucram on a daily basis cu "despre ce vorbeau ei", doar că nu știam că se numesc așa. Am învățat HR mai mult din mers, iar partea de teorie nu era ceva ce am studiat intens, recunosc, am mers mai mult pe practică. Plus că îmi dădeam seama ulterior că lucram chiar foarte bine și de folos cu conceptele acelea, fără să le știu denumirea „științifică".
Când venea cineva la mine să-mi ceară sfatul în treburi HR-istice: „doamne, acuma precis e să mă întrebe ceva ce nu știu și o să-și dea seama că nu sunt chiar așa de bună cum cred ceilalți că sunt. O să mă descopere.”
In fine, you got the idea. Am început să citesc mai multe despre asta, să mă cercetez, să lucrez cu mine, astfel încât să reduc sentimentele acelea de „𝗻𝗼𝘁 𝗴𝗼𝗼𝗱 𝗲𝗻𝗼𝘂𝗴𝗵" , “alții/oricare sunt mai grozavi ca mine”, etc. Să înclin balanța, conștient, către a fi conștientă cât mai realist de ce stă în puterea mea și în știința mea, și ce provine din frici, temeri, autoblamare, neacceptare. Am ajuns la un moment dat să nu mai simt prezența impostorului în viața mea.
Fast forward to today, tocmai ce avem în desfășurare prima grupă a programului de group coaching "Taming the Impostor Syndrome ", un program facilitat și cu ajutorul instrumentelor de la Points of You, cu o durată de 8 săptămâni, grup mic, 6 persoane. Ne întâlnim o dată pe săptămână, pentru două ore, și despicăm impostorul în multe bucăți, creăm conștientizări, oglindim, dezbatem perspective, integrăm informații și descoperiri, lucrăm și individual (yup, temele fac parte din program).
𝗨𝗿𝗺𝗮̆𝘁𝗼𝗮𝗿𝗲a 𝗴𝗿𝘂𝗽ă 𝗶̂𝗻𝗰𝗲𝗽 𝗽𝗲 𝗱𝗮𝘁𝗮 𝗱𝗲 18 𝗼𝗰𝘁𝗼𝗺𝗯𝗿𝗶𝗲 𝟮𝟬𝟮𝟮, 𝗱𝗶𝗺𝗶𝗻𝗲𝗮𝘁̦𝗮 𝗱𝗲 𝗹𝗮 𝟵 𝗹𝗮 𝟭𝟭 𝗼𝗻𝗹𝗶𝗻𝗲, intreabă-ma detalii.