file de jurnal (Analiza Jurnal - martie 2014 - mai 2015 - perspectiva de acum)

​I am an over-thinker, over-worrier, over-planner, over- you name it :))). Just DO IT pare ca imi tot spun de o vreme. Acelasi mesaj de-a lungul anilor (mai ales in ultimii 4-5 ani).
Ma caut pe mine, imi caut intentiile, "ma revolt" impotriva retetelor emise de altii, tind spre mine, sa ma ascult mai mult, sa am incredere in mine, sa fac lucrurile "my way". Dar cum e "my way"? Ezit... Vad increderea altora in ceea ce promoveaza, in metodele lor si, desi, in the back of my mind, simt ca nu ala e raspunsul, ma las dusa de metoda lor, o incerc. De cele mai multe ori sunt dezamagita. Nu e ceea ce cautam. Nu e reteta buna pentru mine. Trebuie sa-mi fac singura reteta.
Cum e "my way"? Vreau claritate, clarificare. Incerc diverse chestii, citesc diverse carti. Din fiecare invat ceva, cate un pic, incepe sa apara imaginea puzzle-ului; dar parca e tot neclara.
Cateodata renunt. La cautare, la strofocarea de a gasi "my way". Ii ascult pe cei mai intelepti si accept ca "THIS IS my way", just ENJOY life. O perioada e bine, merge asa. Pana imi trece "oboseala", si apoi iar ma apuc de cautat.
Probabil trebuie sa trec prin mai multe cautari / incercari / esecuri / oboseli / renuntari / reluari ca sa accept "what is". Probabil.
Ma declar "in progress". Continuu. Imi vad cresterea (cu pasi mici, mise pare mie, cu pasi mari, zic altii). Ma bucur de ea. Si totusi, vreau si mai mult :)
Nici nu stiu. Sa fiu trista? Aceleasi dureri atunci (2015) ca si acum. Da, intre timp am actionat, am invatat, m-am dezvoltat, am progresat, am schimbat perspective. Si totusi, acelasi sentiment de cautare. Si acelasi sentiment ca nu e destul, ca mai trebuie sa mai invat un pic pana sa zic ca stiu. Cumva mi-e teama sa ies "pe scena", sa "dau / arat" ce stiu, din dorinta de a stii si mai mult.
De fiecare data cand totusi "ies pe scena", feedback-ul pe care il primesc e grozav, vad ca ceea ce fac are efecte pozitive (minunate) asupra celorlalti. Simt ca am facut bine ce am facut. Cu toate acestea, dupa, ma apuca iar sentimentul ca mai trebuie sa invat :)
Cred ca e ok sa accept ca nevoia de invatare, cunoastere, investitie in mine, va fi una life long. Si apoi, cu aceasta acceptare, sa ies in fata oamenilor mei si sa dau atata cat am acum :)

---